I say potato you say “a colabora”

Introducere:

Mă preocupă, de azi noapte, de când microbusul a lovit un câine, relaţia ce existează între cuvintele unei fraze şi semnele de punctuaţie. În bucureşti monsiu D. vine cu o chestie asemănătoare legată de Septuaginta. De la nişte oameni umani, aflu că în fişierele pelican ale dosarelor de la secu, se evita pe cât posibil uzul oricărui semn de punctuaţie. Soljeniţîn dicuia la un moment dat, în Viţelu şi Stejaru, că apropo de Pavilionu Canceroşilor, îl chemaseră la redacţia de la Novîi Mir cu următoarea nedumerire: “De ce virgulă între EI şi ERAU BOLNAVI? De ce nu EI ERAU BOLNAVI? Motivaţia redactorului de la NM era că o mulţime de oameni erau bolnavi în Rusia, iar virgula ar fi însemnat că Soljeniţîn accentuează un “fenomen minor, neadecvat realităţii de atunci” “

Desfăşurarea acţiunii:

Acum 3 zile am avut acces la tembelizor. Am aflat despre povestea cu CNSAS. Am rumegat un peu, printre Costică, 5 kile de vin năpraznic, porumbei morţi de frig şi o stare europeană a urbei Chiatra Neamţ: 2 chestii îs anapoda:

1. Într.o primă preview, CNSAS spune: “Domnul Ivăcostopoulis Andromaca a colaborat cu Securitatea”

2. În cel mai rău caz, domnul respectiv află chestiunul aista din vuietul presei. În cel mai terifiant caz, el îşi dă demisia.

1. Nu ştiu cine a hotărât folosirea acestui mot, a colabora, în frazele de genu aista. Personal, mi se pare un verb blând, un cuvânt ce mai degrabă ar descrie relaţia domestică dintre flacără şi tigaie: vezi, e cam iute flacăra, cred că a cam colaborat cu tigaia şi se ard jumările, sau: iar ai lăsat câinii deschişi, o să colaboreze la noapte cu haimanaua aia de peste deal, căţeaua aia de la Preoteasă de o să-i ia naiba.

Poate gândul aista îi exagerat, poate relaţia asta între o instituţie a statului de drept, la vremea aia, şi o persoană s-ar putea descrie prin termenul acesta. Dar sună cam prea mult a mămăligă lungită cu brânză de oi, cum face mătusă-mea, a cafea băută aux relache, a jass ascultat domol la masă de stejar în jurul pocalului de jin, a animală tălâmbă bătută cu bătutu manual (d.apres une joke de D.), recte cu bocancu în gură în faţa spitalului judeţean(dublă fractură de mandibulă, reamenajată traheea la Jassy). Nu? Nu sună cam vesel? Abbey Lincoln cu “I am simply fantastique?”

Ba da. Aici apare problema aia, a Şi-Şi-ului. A fost şi aşa, şi aşa. Pentru mine, insurmontabilă.

2. De ce insurmontabilă? Pentru că jegul, jegul uman mânat să scrie: “Azi,xx,xx,xxxx, XX a băut o cafea după ora 7, menţionând numele tovarăşului Nicolae Ceauşescu într-un mod de batjocură” ar fi putut fi pe de altă parte un pater familias respectabil.

Momentan, dosarele alea, ar trebui publicate, tăti alea 1500 de metri de dosare, o singură ediţie. Cred că orice cetăţean din rumania ar da 5 lei ca să le vadă publicate. Plus că orice citizen din bucharest şi-ar conctocmi permis de intrare la Biblioteca Academiei ca să le observeze. Iar monsiuul respectiv. Ăla suferind de colaborare voioasă…. doi pumni apăsaţi în plex, un genunchi în bot, o coastă ruptă (de preferat aia aproape de plămân).

Sfârşit:

Corpul reţine cel mai bine memoria. Din păcătoşenie, corpul nu răspunde la întrebări.