Rasvan Cristian- paradoxul raţionamentului

Din tot spaţiul aista blogoid, cam 5 bloguri merită răsfoite din când în când. Chestii interesante. Altele, un pic mai multe, prezintă informaţii utile. Iele îs blogoide utile. Marea majoritate sunt cretinătăţi inutile. Din această mare majoritate, un singur blog aduce în faţa privirii mele, cu insistenţă, imaginea stupidităţii şi obtuzităţii ideale.

Dacă vreodată o să ajung atât de disperat de tâmpeniile cotidiene şi, ca panaceu, aş alege reîncarnarea într-o fiinţă complet cretină, atunci aş vrea să mă reîncarnez în persoana domnului Rasvan Cristian. Greşesc. Aş vrea să mă reîncarnez într-o râmă numită Răsvan Cristian.

Domnul RC ieste o personalitate tulburătoare, cu multiple valenţe chimice şi spirituale. Despre prestaţia domniei sale comme medecin, nu mă pot pronunţa, însă probabil că este un medic bun, căci ceva trebuie să existe bun în fiinţa mniei sale. Despre prestaţia aceluiaşi RC ca membru activ în SPP, iarăşi nu mă pot pronunţa, deşi sunt sigur că ar fi doar lucruri interesante de aflat.

Aşa că înainte de a abandona acest minunat instrument de cultură carele blogul iaşte, mi-aş dori extrem de multişor ca monsiu Halo, cum i se mai spune (haloperidolul este o substanţă foarte frumoasă folosită, probabil cu puţin succes, în tratarea afecţiunilor psihice) să citească rândurile acestea.

Halo ieste un tip enervant şi sîcîitor. Nu atât prin imbecilitatea opiniilor sale, ci prin faptul că atrage după sine, comme le merde, adicătelea comme kufu, alias căcatul, alte intelighenţe eminente. Comentariile de pe blogul respectuoasei domnii haloperidolice sunt alcătuite din ideile câtorva oameni. Spun oameni, deoarece postulez, desigur, că faptul de a poseda două mâini cu carele să scrii cuvinte te subsumează automat conceptului de om. Dacă nu aş realiza acest postulat, cu greu mi-aş putea imagina că cei ce comentează pe blogul haloperidolic ar putea fi oameni. Ideile lor frizează demenţa psihică precum şi un anumit tip de comportament ce, lăsat în libertate şi acordându-i-se putere de decizie, ar produce catastrofe.

Monsiu Halo ieste o vacă resentimentară, nu foarte proastă ca aptitudini intelectuale, dar cretină prin convingeri şi mecanisme neuronale puse în slujba unor paralogisme şi raţionamente halucinante. Domnia sa se defineşte ca fundamentalist. Simţul comun îmi spune că, lăsând la o parte conotaţiile malefice sau pozitive ce i s-au adus în ultima vreme, acest termen are câteva semnificaţii:

1. el se referă la ceea ce este fundamental, la acele lucruri ce întemeiază, ἀρχή-ul ce face posibilă dezvoltarea ulterioară. raportat la aceasta, cei ce se definesc comme fundamentalişti ar fi acei ce păstrează acele lucruri originare, cei ce le păstrează într-un mod pur, neîntinat de accidens, de modificările timpului. Acest tip de atitudine, deşi benefică de exemplu în cultură sau religie, deoarece permite accesul la originea unui fenomen, deci la mai buna lui înţelegere, este devastatoare dacă este aplicată greşit. Într-o accepţiune largă, foarte largă, un fundamentalist este un om ce păstrează nemodificate anumite valori, în pofida timpului. În această largă accepţiune, japonezii sunt exemplul concludent. bujutsu sau bushido sau bijitsu (artele frumoase) au rămas aproape genetic întipărite în mentalitatea japonezului mediocru.

2. nu văd nici un motiv pentru care accepţiunea caracterizării de fundamentalist să excludă principial familiarizarea cu idei noi şi modalităţi noi de studiu. nu văd, de asemenea, de ce termenului de fundamentalist ar trebui să i se alăture neapărat cel de obtuz sau vacă proastă inconştientă, neinformată şi principial dedicată ochelarilor de gloabă bătrână şi stupidă.

Însă Rasvan Cristian reprezintă această îmbinare nefericită de spirit fundamental fundamentalist şi prostie.

Dialogul, scurt bineînţeles, deoarece RC nu suportă contrazicerea vreunei idei fixe de-a domniei sale, clasificând-o imediat drept conspiraţie katholică sau masonică sau yoghină, a pornit acum câteva luni, atunci când am dat întâmplător peste câteva posturi crocodiliene în care homosexualii apar “ca o ciumă a societăţii moderne“, ei fiind cauza SIDA. Dialogul a fost scurt şi datorită faptului absolut nimeni din anturajul haloperidoidian nu acceptă de fapt dialogul. Schimbul şi analiza ideilor sunt modalităţi inexistente şi pentru Rasvan Cristian şi pentru cei 5,6 comentatori uzuali ai domniei sale. În acest punct am realizat că Rasvan Cristian ie iremediabil şi totalmente tâmpit. Nu că nu ar putea. Pur şi simplu nu doreşte. Se complace în starea lui reptiliană.

Curând după aceasta, rîma Rasvan Cristian a început a-mi atribui o serie de trăsături. În nici un caz vulgare. Rasvan Cristian nu mi-a spus niciodată : Eşti un bou mare! El s-a mărginit la următoarele: satanist, eretic, profesor zen, discipol yoghin bivolarian, mason şi conspirator la distrugerea comunităţii evanghelice.

Prima oară când am citit că intenţionez să-l linşez public pe Halo, şi asta în conspiraţiune masonică cu Agora Christi, am crezut că visez, că irealul s-a scoborât subit în lume. Apoi, pe lângă faptul că monsiu Halo ie cretin, am realizat faptul că e şi paranoic: “consider a fi un nou tip de “linşaj” şi diversiune pe un blog ce se vrea “agoră creştină”

Principala calitate a Haloperidolului cu faţă umană este mentalitatea sa semidoct-analitică. Informându-se din surse virtuale cu o credibilitate virtuală referitor la subiecte despre care mare habar nu posedă, domnul Rasvan Cristian are marea abilitate de a le lega artificial astfel încât ele să formeze un minunat lanţ de căcat cu mărgele de sticlă. În acest lanţ şi cu ajutorul acestuia, RC face ca orice idee şi opinie ce nu.i satisface mania fundamental paranoică (a vremurilor dominate de satanism şi new age, a zenului satanist) să se evapore în ceaţa neuronilor săi, ca şi cum n-ar fi existat.

Lipsit de cultura fundamentală (sic!) a studiului aprofundat şi serios, a mediului academic în care lucrurile, odată rostite, nu se prefac imediat în harţă de mahala, ci sunt trecute întâi prin briciul occamic şi sita raţionamentului cumpătat, RC se comportă precum un ţigan. Dacă ar fi ţigan, asta ar fi OK. Dar el e român. Mai ales, un român creştin. Un român fundamental creştin.

Cum procedează un român fundamental creştin? Simplu: aruncă cu căcat? Unde? Unde îi place. RC îmi aduce aminte de acei nebuni întru Hristos sau de acei soldaţi ai lui Hristos, nu îmi aduc aminte momentan unde să-i pozitionez în istorie, ce distrugeau tot ce li se părea cât de vag în contradicţie cu vreuna din părerile lor referitoare la Jesus und Co.

Un român fundamental creştin se plânge că suferă şi este “ţinta bătăilor de joc” şi a “porcăielilor” atunci când îi sunt aduse obiecţii de bun simţ. Dacă aceste obiecţii vin din exteriorul comentatorilor lui uzuali, cel care a îndrăznit un astfel de ultragiu va fi trecut la spam….dacă obiecţiile provin chiar din rândul co-opinarilor săi, ei vor fi mustraţi blând de câteva ori, apoi vor fi ignoraţi, spiritul sarcastic crocodilian se va manifesta din nou….

Observ că ţinta preferată a domnului RC este un alt domn, a cărui singură vină este aceea de a fi, aşa cum se exprimă RC, “Ecoumenos”. Adicătelea un individ deschis dialogului. Capabil să asculte o altă părere fără să se înroşească la faţă şi să scoată sabia dreptăţii pentru….a face dreptate. RC crede despre acest om că întinează peisajul evanghelic românesc. Am spus crede, pentru că nu aduce nici un argument raţional în sprijinul acestei credinţe personale. Se mărgineşte să comenteze sarcastic şi cu o superioritate dată, bineînţeles, nu de aptitudinile sale personale (RC ie un om modest şi paşnic) ci de dreptatea sa fundamentată fundamental, prin tradiţie şamd., se mărgineşte să comenteze, spuneam, textele domnului Mănăştireanu. A comenta, în viziunea RC-ianescă înseamnă a cita un fragment dintr-un alt text şi a spune apoi: Acesta este un lucru inadmisibil şi rău. Prin urmare, şi omul ce a scris aşa ceva este un om rău şi pervertit.

Domnule Rasvan Cristian! Îmi dau perfect seama că nimeni şi nimic nu te poate schimba.

Update.

Rîma imbecilă loveşte strachina again. Cultura iei prolifică, a rîmei adică, îl transfigurează subit în critic de film, asta după ce în numeroase alte ocazii l-a peripatetizat pre căile judecăţilor de valoare penibile referitoare la artă în general. De data asta, RC se mulţumeşte să constate că The Last temptation of Christ a lu monsiu Scorsese iaşte o mizerie obscenă, un film diavolesc şi maledictus.

E obositor să motivezi tâmpenia rasvancristiană. Oricum nu doreşte să înţeleagă nimic cu intelectul lui pur şi fundamental non ecumenic. Deci: de ce există mai curând rasvan cristian decât nimic? this is the întrebarea întrebătoare….

Şi nu se lasă, nuuuu, deloc…loveşte bine în burjuii satanişti. Iaca, monstră de cerebel trăitoriu în sec. XXI:

“Domnul Isus a ieşit în lumea asta ponegrită, urîtă, ticăloşită, plină de curvari, de homosexuali, de filozofi, de curve şi de preacurvari, de bogaţi, de tineri cu minţile aprinse de dorinţă de libertate şi s-a atins de toate spurcăciunile şi le-a vindecat. În lumea plină de beţivi, de bolnavi de SIDA, de tuberculoză; vine la patul tinerilor bolnavi de leucemie, de tot felul de cancere şi de boli de care tu nici n-ai să auzi vreodată că există dar El le ştie şi existenţa, şi rostul.”

Comentariile sunt perfect inutile. Hey, tinerilor cu mintea aprinsă de doeinţă de libertate, hey, homosexualilor, hey, beţivilor şi bolnavilor de tuberculoză……fiţi, mângâiaţi, Rasvan Cristian şi Jesus vă urmăresc şi, într-un final, o s-o beliţi cu toţii. SIEG HEIL und long live jesus.

The Policeman’s Beard is Half-Constructed

Fuck me Jesus![....and she was walking down, the only time I wished for the elevator to stop ] I just found this shit.[but we don.t really care for music, do we?] Chestiunea aiasta ie scrisă de un computator. Ce fac computatoarele de obicei?[no matter what, they don.t feel when the core is broken] Ele, de obicei, computează. [they don.t count boots]Şi încă o grămăjoară de alte lucruri. De fapt iele nu fac decât ce le spune gorila umanoidă să facă. Bineînţeles că mai fac şi ce le taie capul să facă, din când în când. Însă teoretic se compoartă politicos, aşa cum maniacul de programmer dolează.

Iaca însă pre domnul Racter. Monsiu Racter este un computer. Sau mai bine zis era un computer, deoarece la specificaţiile tehnicoide pre carele le posedează, mă îndoi de existenţa lui prezentă (BASIC, DOS; 64K de RAM!!). Monsiu Racter s-a apucat la un moment dat de scris. Iaca:

 racter_policemansbeard.pdf

Ocupant/ocupantă required

Piaţa Sudului. Bd. Constantin Brancoveanu, ap. 3 camere. Mişto. Utilat. Utilizat. Utilizabil. O cameră ieste liberă. Libertatea acestei camere trebuie umplută. Cu un el sau o ea.

Deci: căutăm coleg de apartament. 130 euro per lună. Avem nevoinţă de un coleg. Vrem comunicare interumană. Doritorii, adresa aiasta : enoeda_shibaru@yahoo.com.

Cămeroiul e liber de pe data de 7 aprilie.

Araki – naked love

Araki ARAKI ARAKI

 

 

ARAKI

 

 

 

ARAKI

 

 

ARAKI

ARAKI

 

Shuuji Terayama - “The Emperor Tomato Ketchup”

Tomato Kecchappu Kootei este unul dintre cele mai cunoscute filme aleluia Terayama. Terayama, deci avantgardă. La 9 ani, printre bombe cu fosfor şi oameni decapitaţi. În ‘83, la 47 de ani, moare de nefrită, o boală de căcat complet. Probabil ultimul poem scris iaşte acesta:

REMEMBERING HOME
On the 10th of December in 1935
I was born-an imperfect dead man.
Years will follow years and one day I know
I shall become a perfect dead man.
When that day comes
I will think of
the cherry tree
in the garden
of a small sunny house
in the city of Aomori, in the town of Uramachi
in the village of Aza Hashimoto

a tree that reached out over the wall,
that grew too much towards
the outside.
I will know the day has come
to grow from the inside.
When I was a child
I was good at imitating
a train
I knew the end of the world
existed, but only
in my own dream.

Un bun prieten îl descrie ca fiind foarte modest, timid şi politicos. Pentru un japonez, a spune despre un alt japonez că are un comportament foarte politicos e ceva extrem. Spre sfârşitul vieţii, iesind dintr-un club unde ascultase punk, este acostat de un necunoscut. “Nu cumva eşti Shuuji Terayama?” Pe o stradă aproape pustie, în New York, un american recunoaşte un regizor/poet japonez. Imaginea succesului ce i-a displăcut întodeauna.

Ca şi Mishima, se refugiază pentru o vreme într-o scurtă metafizică a gimnasticii, a cultivării corpului. Bolnav, abandonează boxul. Cursele de cai îl atrag. Cu Bukowski, ar fi făcut echipă.

Terayama vorbeşte despre atrocităţile războiului. Despre cum este să te înveleşti cu cadavre ca să nu îngheţi de frig. Terayama vorbeşte despre râsul pe care la un moment dat îl provoacă reprezentarea exagerată a morţii. A nu se confunda cu nebunia. Vorbeşte despre obsesiile japoniei postbelice dar şi despre hărţi, text şi dramă:

I prefer to regard the text not as something to be read word for word, but as a map. It is
said that the history of maps is actually older than that of literature. Even in pre-history,
man had to make graphic representations in order to understand where he was and how
far he had to go. If the territory depicted in the diagram can be tread upon by human
feet, it belongs to history. If it cannot be so tread upon, if it is an imaginary garden room,
or the wilderness of human relationships or the warm intimacy of the human body, then
it belongs to the realm of drama.

terayama.pdf

The Emperor Tomato Ketchup are două variante. Cea de 28 de minute ie special cut for europeans, only the hotspots, cu adăugirile germanilor. Într-un fel, o deformare a intenţiei lui Terayama. Versiunea originară are 86 de minute. Iaca 28ul (împreună cu încă 2 bucăţi; The Cage, 11 min. şi An Introduction to Cinema for Boys and Young Men, 3 min.):

Ză poem und ză new york rencontre iaşte from a Jstor article.

Charles Mingus- let my children hear music

 

Totul a început cu King, carele in august ‘63 spunea, (ză famous “I have a dream“) în faţa a câtorva sute de mii de oameni, negri şi albi: “Let freedom ring!“. În jazz, această libertate începuse a fi exprimată odată cu Ellington şi Mingus.

Ellington începuse să preia încă din anii 30-40 temele rasiale în tunes like “Take the ‘A’Train” şi”Black and Tan Fantasy“, exprimându-se clar în privinţa asta:

[m]y men and my race are the inspiration of my work. I try to
catch the character and mood and feeling of my people. The
music of my race is something more than the American idiom.
It is the result of our transplantation to the American soil, and
it was our reaction to plantation days, to the life we lived. What
we could not say openly we expressed in music. The characteristic,
melancholic music of my race has been forged from the
very white heat of our sorrow and from our gropings

Totuşi, Ellington o ia razna atunci când afirmă că în jazz se vorbeşte mult despre protestul social şi mândria de a fi negru….până la acel moment, singura excepţie notabilă, dublată de o voce senzaţională, fusese “Strange Fruit” a mademoazelei Billie Holiday, în care se făceau referiri directe la linşaj:

(Southern trees bear a strange fruit,
Blood on the leaves and blood at the root,
Black bodies swinging in the Southern breeze,
Strange fruit hanging from the poplar trees…)

Albi sau cioroi, toţi muzicienii vremii ăleia au asociat într-un fel sau altul jazz-ul cu libertatea pe plan social. Charles Mingus intră în atmosfera aceasta destul de tensionată cu ajutorul Ducelui. Povesteşte că asculta o melodie de Ellington şi la un moment dat n-a mai rezistat- a ieşit afară, alergând şi a început să urle şi să zbiere. Atât de mult îi zburlise părul de pe spate. Urmează anii de studiu, în care bea mult, cântă non stop (”the third finger is not used so much…..so I sometimes play’d only the third finger”). Îşi construieşte propriul beci în care îşi aşează în ordine gândurile. Pe scenă şi înafara ei se comportă adeseori ca un taur înfuriat, The Angry Man of jazz. Până în ‘60 cântă cu Armstrong, Parker, Bud Powell, Ellington, Roach şi Gillespie.

Nu trebuie să fii atent hermeneut ca să observi că Mingus şi-a construit muzica şi ca o reacţie la faptul că era negru. (…într-un concert, un negru cu adevărat negru ca dracu-Mingus avea tenul deschis- îi strigă: “Mother fucker….you’re not black enough to play the blues“. Mingus sare să-l ciomăgească pe animal, dar se râzgândeşte în ultima clipă…se întoarce pe scenă şi cântă Celia şi II B.S atât de pizdos încât negrul-cel-negru, înfuriat de delirul sălii, sare peste scaune şi o tuleşte afară. La sfârşitul concertului, cu o voce iritată, declară: “I play Mingus, not jazz, not blues…“)

Numele pieselor te hermeneutizează de la sinea lor. Indiferent de cât de repede se miscă degetele mingusianeşti pe corzile băsetului, se simte întodeauna dacă nu protest, atunci cel puţin o nostalgie deloc mascată, în tunes like “Fables of Faubus“, “Haitian Fight Song“, “Prayer for Passive Resistance“, “Meditations on Integration” şi nicidecum în ultimul rând, “Freedom“.

Fables of Faubus

În varianta înregistrată în ‘60 vocile lui Mingus şi Dannie Richmond fabulează amar asupra incidentului de la liceul Little Rock, avându-l ca protagonist pe guvernatorul Orval Eugene Faubus. Acesta Faubus a împiedicat accesul cioroilor în incinta liceului, chemând Garda Naţională. Eisenhower are un moment de luciditate şi cheamă Garda pe loc repaus. Faubus închide Little Rock, îngheţând anul. Mingus, o hire mai năvălitoare prin das Sein, compune Fabula lui Faubus. De remarcat, Columbia Records îl sfătuieşte prietenos să renunţe la versurile acide, h2so4atrice. Astfel încât albumul din ‘59 iaşte fără respectivele dialoguri:

(Mingus şi Richmond)
”Oh Lord, don’t let ‘em shoot us!
Oh Lord don’t let ‘em stab us!
Oh Lord don’t let ‘em tar and feather us!
Oh Lord, no more swastikas!
Oh Lord, no more Ku Klux Klan!”
(Mingus)
”Name me someone who’s ridiculous, Dannie…”
(Richmond)
”Governor Faubus”
(Mingus)
”Why is he so sick and ridiculous?”
(Richmond)
”He won’t permit integrated schools.”
(Mingus)
”Then he’s a fool!”
(Mingus and Richmond)
”Booo! Nazi Fascist Supremacist!
Booo Ku Klux Klan - with your Jim Crow Plan!”
(Mingus)
”Name me a handful that’s ridiculous, Dannie Richmond…”
(Richmond)
”Faubus… Rockefeller… Eisenhower…”
(Mingus)
”Why are they so sick and ridiculous?”
(Mingus and Richmond)
”Two…Four…Six…Eight…They brainwash you and teach you hate!
H-E-L-L-O… Hello!”

Mingus nu e în nici un caz un individ normal. Depresia îl mănâncă de câteva ori. Lipsa banilor dar şi caracterul său borderline îl aduc în situaţia de a fi evacuat din propriul apartament. Şi de asta, Mingus moans. With a deep Moanin’ voice. În Triumph of the Underdog declară: “I am half black man, half yellow man, but I claim to be a Negro. I am Charles Mingus, the famed jazz musician–but not famed enough to make a living in America.“

Mormăie de nervi şi supărare şi femei demente (…îi mărturiseşte lui Billie Holiday, la un pahar: “You on the show tonight, Billie? Cmon, stay for a drink, you’re the only sane woman I know...), dar mormăie în continuare şi pentru chestii mai importante…ca de exemplu libertatea măgarului (mule) negru…din Freedom:

“Freedom for your daddy

freedom for your mamma

freedom for your brothers and sisters

…but no freedom for me”

Despre Haitian Fight Song, Mingus mărturiseşte:

I can’t play it right unless I’m thinking about prejudice and
hate and persecution, and how unfair it is. There’s sadness
and cries in it, but also determination. And it usually ends with
my feeling: “I told them! I hope somebody heard me.”

Începând cu capul de operă Pithecantropus Erectus, versurile lui Mingus iau o binecuvenită pauză de bere, însă bebopul şi polifonia încep să se înăsprească şi pur şi simplu, piesele mingusianeşti devin adevărate ciocane. Pneumatice, desigur, căci ung la inimă prin schimbările de ritm şi de tonalitate, astfel încât părul din nas începe nu rareori să cadă. De bucurie şi de uimire. Ciocane pneumatice deci, dar totuşi ciocane. Aşa cum se poate observa şi în Hora Decubitus sau în Hog Callin’ Blues. Pithecantropus Erectus rămâne albumul de referinţă:

[I]t depicts musically my conception of the modern counterpart
of the first man to stand erect-how proud he was, considering
himself the “first” to ascend from all fours, pounding
his chest and preaching his superiority over the mammals still
in a prone position. Overcome with self-esteem, he goes out to
rule the world, if not the universe; but both his own failure to
realize the inevitable emancipation of those he sought to enslave,
and his greed in attempting to stand on a false security,
deny him not only the right of ever being a man, but finally
destroy him completely.

Lucrul asupra căruia Mingus a insistat cel mai mult a fost necesitatea impetuoasă ca musicianul să se exprime pe el însuşi, fără regrete sau cenzuri impuse de stil. Din cauza asta, nu putea să-i sufere pe xerocşii lui Charlie Parker, pre care îi indica cu indicatorul termenului de “licks“.

Iaca şi alte ciocane carele te zdruncină: Ecclusiastics, Better get hit in your soul, Folk form one, Wednesday Night Prayer Meeting, Devil Woman, Oh Lord don’t let them drop that atomic bomb on me…..

Note: textulele in plain english sunt luate din Beneath the Underdog

 

Mic excurs asupra psihologiei fututului (I)

După cum bine a indicat Marele Inginer mecanic, Bărbaţii şi Femeile se înmulţesc. El îşi introduce o excrescenţă a corpului său în ea, prin această excrescenţă depune câţiva cm cubi de spermă în vagin, iar apoi ea va avea grijă de restul. Din nefericire, această modalitate de acuplare nu se mai petrece ca acum, să zicem, câteva sute de ani, când masculul vedea o femelă, îi măsura proporţiile din priviri şi apoi, dacă îi conveneau, punea pula pe ea fără multe discuţii preludice.

În zilele noastre, preludiul fizic este precedat, din partea lor, a FEMEILOR, de atente şi meticuloase raţionamente ce provin din modalitatea lor de gândire precum şi de ideoni, acele particule mici ce trec prin mintea femeilor şi pe care ele le consideră a fi gânduri. De fapt ideonii nu sunt decât rămăşiţele impulsurilor nervoase rămase moştenire de la creierul reptilian al femeii Cro-Magnon.

Dar să începem analiza. Bărbatul “Valerică” se întâlneşte, în orice ipostază socială pe care v-o puteţi imagina, cu femeia “Karla”. Imediat după contactul vizual, în mintea celor doi are loc o evaluare rapidă a posibilului partener. În funcţie de sexul fiecăruia, această evaluare se produce după criterii diferite.

Trebuie subliniat faptul că aceste evaluări nu sunt întotdeauna conştiente. Lucrurile se complică atunci când bărbatul Valerică întâlneşte 2 femei într-un interval de timp limitat.

1. Valerică o întâlneşte pe Karla.

2. Valerică o evaluează pe Karla în conformitate cu criteriile de mai jos.

3. Valerică o poziţionează pe Karla pe o scară mentală.

4.Valerică o întâlneşte pe Eleanor Roosvelt.

5.Valerică o evaluează şi poziţionează pe Eleanor pe aceeaşi scară ideatică, mai sus sau mai jos decât Karla, NICIODATĂ LA ACELAŞI NIVEL!

În privinţa femeilor se petrece acelaşi lucru, cu mici deosebiri.

Înainte de a continua analiza noastră trebuie să definim un termen cu care vom opera destul de frecvent de acum înainte: conceptul de CURVĂ.

CURVĂ - termen ce desemnează 99.999% din femeile ce trăiesc pe Terra. Notă pentru femei: având în vedere acest procent, probabilitatea ca tu, cititoareo, să te încadrezi în această categorie este extrem de mare. Notă pentru bărbaţi: îmi pare rău, cercetările au arătat faptul că acest procent este real. Notă pentru bărbaţii însuraţi:……………îmi pare foarte rău, dar cu siguranţă că ştiaţi acest lucru măcar intuitiv.

Mai exact, această definiţie circulară poate fi exprimată astfel: O curvă este o femelă ce nu îţi spune motivele reale pentru care nu vrea să se fută cu tine. Curva-cuplului (vom vedea mai departe că această curvă a cuplului poate fi la fel de bine şi bărbatul) este femela care nu îţi spune niciodată motivele pentru care se fute cu tine.

Dacă tot am ajuns aici, deşi nu aş fi început cu aceste chestiuni de terminologie, să definim şi PORCUL şi DOBITOCUL.

PORCUL şi DOBITOCUL - este un termen generic ce desemnează 99.999% dintre bărbaţii de pe aceeaşi Terra. Notă pentru femei: da, ştiu, şi statisticile o arată, bărbaţii sunt nişte nenorociţi; aveţi şi voi dreptate. Notă pentru bărbaţi: Am glumit. Asta este în general o linie de argumentaţie potrivită pentru a babardi unele CURVE.

La fel, pentru a nu lăsa definiţia circulară, vom spune că un PORCULE şi DOBITOCULE este un bărbat ce se comportă precum orice bărbat normal.

OK. Să revenim acum la sistemul de valorizare al Curvei, prezentat în imaginea de mai above. Observăm că el se reduce la 3 aspecte:

• Banii, sau Puterea (Influenţa pe care o exercită, prin intermediul persoanei sale sau prin intermediul banilor, PORCUL şi DOBITOCUL)
• Aspectul exterior - nu doar frumuseţea fizică, ci mai ales lucrurile ce îmbracă această frumuseţe.

• Convingerile exprimate ale CURVEI- în mare, aceste convingeri sunt exprimate ca fiind câteva principii în care respectiva Curvă crede cu stricteţe, cum ar fi: sensibilitate, inteligenţa, simţul umorului, onestitatea, stabilitatea psihică şi maturitatea Porcului şi Dobitocului. De fapt, Curva nu crede absolut deloc în aceste elucubraţii şi de altfel, aceste 10 procente au fost aşezate în per totalul acesta doar din political correctness faţă de rarele cazuri de Curve ce aveau într-adevăr aceste convingeri. Prin inducţie, am considerat că există totuşi în univers astfel de femele.

Extra: câteva expresii:

a. Aş vrea un bărbat care să fie motivat şi să aibă obiective bine definite. [Semnificaţie: Vreau un bărbat bogat.]

b.Aş vrea un bărbat care să ştie să se poarte cu mine. [Semnificaţie: Vreau un bărbat bogat.]

c.Aş vrea un bărbat dintr-o familie bună. [Vreau un bărbat bogat!]

Referitor la cele 2 sisteme de evaluare trebuie să menţionăm un lucru important. Procentele lor funcţionează în mod democratic. Mai exact,orice fiinţă, recte CURVA sau PORCUL şi DOBITOCUL, căreia i se atribuie de către partea opusă peste 50% din proprietăţile necesare, este plauzibilă de a fi futută. Observăm că dacă aplicăm acest principiu, vom descoperi următoarele:

1. O CURVĂ poate să dorească şi să fută un PORC şi DOBITOC dacă acesta este doar bogat, adică dacă posedă cei 50% necesari. În acest caz, pentru a depăşi, chiar şi cu un procent, pragul de 50%, CURVA va adăuga miticii şi miraculoşii 10%. Clar: dacă PORCUL este incredibil de urât, dar putred de bogat, CURVA se va autosugestiona că, el, incredibilul-de-urât, este sensibil şi inteligent. În acest fel îşi argumentează sie însăşi faptul că nu se fute pentru bani. Dacă, din nefericire, individul este evident retard, CURVA va găsi întodeauna noi însuşiri benefice, benefice pentru ea, pentru a se considera o doamnă respectabilă: “este cam prostuţ, dar este extrem de sincer cu mine”.

Despre posibilitatea reversă, aceea ca o CURVĂ să fută un PORC în cazul în care acesta este doar bine îmbrăcat şi inteligent, dar nu are o sumă reprezentativă de bani, vom vorbi cu altă ocazie.

2.Un PORCULE şi DOBITOCULE va fute întodeauna o CURVĂ dacă aceasta e frumoasă.

Există totuşi o lemă auxiliară: Un PORC va fute o CURVĂ şi dacă aceasta e relativ urâtă, dar vrea neapărat să se fută, doar cu condiţia ca PORCUL să fie beat.

În textul următor vom discuta despre relaţiile ce există între cele două valorizări şi vom încerca o analiză mai in depth a categoriilor procentuale prezentate. [Dacă observaţi, cei 40% ai aspectului exterior la CURVE sunt segmentaţi, şi asta dintr-un motiv bine definit...]. Vom încerca de asemenea să deconstruim raţionamentele şi ideonii CURVELOR.

Îmi pare rău de calitatea imaginilor, dar aptitudinile mele de utilizare a Photoshop-ului sunt nule aproape.

În continuare, pentru a nu vă necăji prea mult din cauza acestor adevăruri ştiinţifice, vă recomand 2 situri ale pizdosului individ carele iaşte Bill Plympton, şi carele scoate nişte animaţii tare drăguţe.

PS. Domnişoara cu ideonii mai nenorociţi decât ai femeii Cro-Magnon cred că va aprecia exactitatea informaţiilor din acest articol

The Unbearable Green of Grass

…the back voice is tom waits’

Lumpen intelectualitatea neagă dobitocenia crocodiliană

Crocodil scriind în timp ce gândeşte gânduri

Citesc. Da. Mă preocupă cultura. Mă preocupă schimburile de idei. Adevărul, ce cuvânt frumos! Da, şi dreptatea…alt cuvânt frumos. Mă duc la baie. Îmi deşart surplusurile. Lichide şi solide. Citesc iar, mai uşor. Mi-e ruşine de mine. Dar citesc, asta e un lucru bun. God is alive; Magic is afoot…God is afoot; Magic is alive. Alive is afoot….. Magic never died. Ce citesc? Ei bine, azi am avut onoarea să citesc un text scris de un crocodil. Vei spune, dar crocodilii nu scriu….vai, nefericite, şi încă ce bine scriu!

Textul e aici. Analize şi Fapte e denumirea generică a mamiferului autor. APR. Pardon, ARP. Ceee? Rmnrpşţ…să-i spunem de acum încolo, pe parcursul acestor rânduri, RRR. Sau RîRîRî. Vali, ai auzit de asta? Nu, în viaţa mea. Mai mult analizează decât….decât ce? RRR-ul iaşte o pagină html incredibil de oribilă ca design, plină de cuvinte qui nu posedă aucune sens. De nici un fel.

Deci, ce spune acesta textul, pe scurt? Nu spune nimic. Cum nimic? Nimic. Uite-aşa. E o înşiruire de semne, o înşiruire de cuvinte ce nu spun nimic. Pe lângă faptul că textul e alcătuit parcă pentru vorbitorii fluenţi de klingoniană veche (n-am văzut în viaţa mea atâtea ghilimele pe cm pătrat), e şi dătătoriu de tahicardii şi vene pulsative pe cerebel.

God never sickened. Many poor men lied. Many sick men lied. Magic never weakened. Magic never hid. Magic always ruled. God is afoot. God never died. God was ruler though his funeral lengthened. Though his mourners thickened. Magic never fled. Though his shrouds were hoisted the naked God did live. Though his words were twisted the naked Magic thrived.

Cum spune textul crocodilian acest nimic? Uite-aşa: intelectualii, din tagma caţavencilor şi a patapievicilor sunt nişte specii subumane şi sublunare, parvenite şi corupte. Da, să nu uit. Le mai adaugă şi complimentul de “lepre parvenite”. Ei bine, ca în poveşti, deodată, ca un gheorghe doja al asupriţilor (de remarcat în scriptura originară patetismul de gust îndoielnic şi accentul pus cu o retorică de papagal în călduri pe partea onestă, cinstită şi săracă a lui…Costel Busuioc) se ridică acest român cu voce dacă nu splendidă atunci măcar foarte bună, cu atât mai bună cu cât este astfel de la natura domniei sale….deci spuneam, se ridică Costel Busuioc pentru a salva boborul român de plaga aproape egipteană a molimei intelectualităţii corupte şi corupătoare.

Adicătelea Crocodilul, ieşit din mlaştină, se hotărăşte că trebuie să bată cu săgeata de lemn mistreţul nesimţit şi intelectual românoid şi auzind el, crocobaurul, că figura de stil cea mai potrivită pentru asta e comparaţia prin antiteză, se decide s-o ardă de-o mică comparaţiune antitetică. Termenul comun pe care să se sprijine o asemenea figură de stil lipsind, sau fiind probabil sub apă, Crocodilum nostrum rămâne cu un picioruş mic, drăguţ şi verde în aer. O postură de altfel extreme de stupidă şi penibilă.

Să ne înţelegem, CB e calumea. Are vână, şi are şi talent. Nu CB e problema aici. Crocodilul rîrîit ie marele problem. Căci acesta crocodilul mari tâmpenii ne grăieşte nouă pre dulcele grai crocodilian (oare crocodilienii sunt mai tari decât şerpilienii?).

Deci. Ce să le facem noi intelectualilor, crocodileee? Să-i lapidăm pe nenorociţi? Să-i tragem de mânecă şi să-i facem avec le doigt lui Patapieviiiici? Să-i împletim barba lu Pleşuuu? Să-i împuşcăm în ureche pe caţaveeenci?

După ce că este adânc debitator, nu de lemn, ci de găunoşenii gânditurale, Crocodilu RRist mai e şi complet necunoscător de câteva idei simple:

Intelectualul, stimabile Crocodil este:

• O persoană cu studii

• O persoană predispusă la a-şi folosi intelectul

• În unele cazuri, un autor de cărţi

• O persoană ce este convinsă că folosirea intelectului în scopul de a crea şi dezvolta idei benefice pentru societatea în care trăieşte este o sarcină importantă

• O persoană ce consideră ca această modalitate de a te exprima prin intellect este superioară altor modalităţi umane de exprimare

• In sfârşit, o persoană definită prin funcţia de folosire a intelectului şi a rezultatelor astfel folosite.

Ei bine, crocodilule, cam aşa arată un intellectual? Gata? Te-ai prins? Nici acum? Hai cu tata, copăcel….Costel Busuioc n-are absolut nimic de-a face cu un intellectual. El este un individ cu o voce frumoasă. Un individ carele-şi va cultiva vocea şi va avea în viitor o voce şi mai frumoasă. EL NU ESTE UN INTELECTUAL.

Astfel încât comparaţia crocodiliano-antitetică rămâne nefericită în travaliul gândirii reptiliene. Să tragem intelectualii de ureche, Crocodile? Să-i muştruluim, zici? ….pe grăunţe cu ei la colţ?

Băăăăi CROCOBAURUS REX, cine bre şi pe ce criteria judecă acţiunile unui intellectual? Ce fel de acţiuni? Că a delapidat 5000 de hectare de km patraţi cu diamante negre? A, genul ăsta de acţiuni? Hai să-ţi zic io cine, CRONCOBAURE: În historie, judecata asta o face de obicei autoritatea epistemică şi civilă cu a cărei opinie şi tendinţe gândirea intelectualului se intersectează. O face prin dogma, să-i spunem aşa, tendinţa generală a ideilor unui anumit moment dat. Doar că, fii atent bre crocobaure, nu te uita la păsărele, doar că intelectualul, dacă e intellectual authentic, este individual acela carele de obicei distruge, reconstruind, aceste tendinţe. Aşa că domnu CROCOSTORIES, “responsabilitatea” şi “tragerea la răspundere a intelectualului” o face doar istoria ulterioară (vezi bombeul atomic) sau tagma intelectualilor contemporani. Mata, crocostuff, nu ieşti nici istorie, deşi ai gene reptiliene dedans toi, nici tagmă intelectuală. Mata eşti doar un Crocodil rîrîit şi peltic ce iască false dileme şi contradicţii de 3000 de yuani (3mii de yuani chinese is very, very, very little nothin’).

N-ai înţeles, nu-i aşa? Uffff….encore une fois. die Welt, weltet; das Ding dingt. Bre, lumea lumeşte, chiatra chietreşte, vântul vîntuieşte….în aceeaşi ordine de idei, intelectualul intelecteşte, minerul minează (sau mimează) iar cântăreţul cântă. Chiatra nu cântă, minerul nu intelecteşte iar cântăreţul nu chietreşte. Fiecare cu aia-a măsii, da?

Though his death was published round and round the world the heart did not believe. Many hurt men wondered. Many struck men bled. Magic never faltered. Magic always led. Many stones were rolled but God would not lie down. Many wild men lied. Many fat men listened. Though they offered stones Magic still was fed. Though they locked their coffers God was always served. Magic is afoot. God rules. Alive is afoot. Alive is in command. Many weak men hungered. Many strong men thrived. Though they boasted solitude God was at their side. Nor the dreamer in his cell, nor the captain on the hill. Magic is alive.

Dar presupunând că textul tău e perfect OK până aici. Da, să încordăm, ca Rambo la bătrâneţe, tricepsul neuronal şi să incercăm să ne închipuim asta. Presupunând aşa, soluţia ta….este asta?:

“..fiindca asupra celor curati sta aplecata cu grijire mana (mana as in Warcraft?)care nu greseste niciodata; si nu va gresi nici cand va risipi in toate cele patru zari pleava neispravita si rea, de culturnici ce ne mananca noua zilele si ne strica tara.“

Am băut io prea multe kile de cafea azi sau cumva detectez un mic pui de crocodil proletar aici, carele se războieşte cu duşmanul de clasă burghez?

Police arrested Magic and Magic went with them for Magic loves the hungry. But Magic would not tarry. It moves from arm to arm. It would not stay with them. Magic is afoot. It cannot come to harm. It rests in an empty palm. It spawns in an empty mind. But Magic is no instrument. Magic is the end. Many men drove Magic but Magic stayed behind. Many strong men lied. They only passed through Magic and out the other side. Many weak men lied. They came to God in secret and though they left him nourished they would not tell who healed. Though mountains danced before them they said that God was dead. Though his shrouds were hoisted the naked God did live. This I mean to whisper to my mind. This I mean to laugh with in my mind. This I mean my mind to serve till service is but Magic moving through the world, and mind itself is Magic coursing through the flesh, and flesh itself is Magic dancing on a clock, and time itself the Magic Length of God.

Old friend, aren’t you happy?

Mda. Citesc. Mă preocupă cultura. E bine. Everything in its right place. In order. Moarte intelectualilor fascişti! Da.

Cum zicea Costică, degeaba mănânci, degeaba. Oricât ai mânca, mâine ţi se face foame din nou. Mai bine mănânci nonstop sau nu mănânci deloc. Singurul lucru bun pe care-l produce textula crocodiliană este că îţi lasă o foame groaznică şi imensă. De o carte bună (la extrem, chiar şi o agată christie, numa logică să fie) sau de papanaşi cu brânză de oaie iute sau friptură de berbec cu cartofi prăjiţi şi cucumbers muraţi.

Da. E bine să citeşti.

PS. Mda. Boldurile în limbi străineze sunt ale luia Cohen.

PSS. Acesta individ prezinta destul de destul situatiunea lu monsiu Costica Busuioc.

Cohen in Romania?….NO WAY!

….se pare că monsiu Cohen joacă hide&seek cu plaiurile frumos ondulate şi mioritice. După ce ieri spre dimineaţă, jarkko postase pe forum însemnarea conform căreia prezenţa cohenitului era confirmată chez bucharest, acum ne povesteşte cu totul altceva:

Într-adevăr, pe AEGlive a dispărut orice urmă de bucuresti, romania, cohen sau TBD. Pe LeonarCohenForum în schimb, făcându-i în ciudă principiului noncontradicţiei, se lăfăie anularea jarkkiană (carele de fapt nici nu este o anulare, dat fiind faptul că românia nici nu fusese inclusă) şi confirmarea aceluiaşi concert.

….mda, TBD venea de fapt de la “to be decided not to schedule”

…also, până la alte hide-und-seek stories, pregătiţi-vă pentru Amsterdam. Pentru că:

Leonard Cohen nu susţine niciun concert la Bucureşti